FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. (Franţuzism) A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

FRECVÉNŢĂ, frecvenţe, s.f. 1. Repetare deasă şi regulată a unei acţiuni, a unui fapt. ♦ (În învăţământ) Participare a studenţilor sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. ♢ Curent de înaltă (sau de joasă) frecvenţă = curent electric care îşi schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 3. (Fon.; în sintagma) Frecvenţă fundamentală = prima armonică a unui semnal complex; fundamentală. – Din lat. frequentia, fr. fréquence.

FRECVÉNŢĂ s. 1. v. ocurenţă. 2. (FIZ.) cadenţă. (~ a bătăilor unui pendul.).

FRECVENTÁ vb. 1. a urma. (~ cursurile univer-sitare.) 2. (înv. şi reg.) a păzi. (Barurile nu le ~.)

frecventá vb., ind. prez. 1 sg. frecventéz, 3 sg. şi pl. frecventeáză

frecvénţă s. f., g.-d. art. frecvénţei; pl. frecvénţe

FRECVÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter frecvent. 2) Participare a elevilor şi studentilor la lecţii sau cursuri. 3) Mărime care indică de câte ori se produce un fenomen periodic într-o unitate de timp. /<lat. frequentia, fr. fréquence

A FRECVENT//Á ~éz tranz. (aşezăminte, localuri publice etc.) A vizita cu regularitate. ~ cursurile. /<lat. frequentare, fr. fréquenter

FRECVÉNŢĂ s.f. 1. Repetare, reluare deasă şi regulată a unei mişcări, a unei acţiuni etc. ♦ Participare a studenţilor sau a elevilor la cursuri. 2. Mărime egală cu numărul de vibraţii pe secundă ale unei mişcări vibratorii. [< lat. frequentia, cf. it. frequenza].

FRECVENTÁ vb. I. tr. A merge cu regularitate (mai ales la cursuri, la spectacole etc.). ♦ (Liv.) A vizita (deseori) pe cineva. [< lat., it. frequentare].