FUGITÍV, -Ă, fugitivi, -e, adj. 1. Care trece repede, care este de scurtă durată; trecător, fugar, fugarnic. 2. Sumar; rapid; superficial. – Din fr. fugitif, lat. fugitivus.

Fugitiv ≠ îndelung, îndelungat

FUGITÍV adj. 1. fugar, trecător, (livr.) fugaci, (înv.) fugător. (O sclipire ~.) 2. rapid, sumar, super-ficial. (La o cercetare cât de ~ ...)

fugitív adj. m., pl. fugitívi; f. sg. fugitívă, pl. fugitíve

FUGITÍV ~ă (~i, ~e) şi adverbial 1) De scurtă durată; fugar. Vizită ~ă. 2) Care este efectuat în fugă. Privire ~ă. /<fr. fugitif, lat. fugitivus

FUGITÍV, -Ă adj. 1. Care trece rapid, repede; de scurtă durată; trecător. 2. Sumar; superficial; rapid. [Cf. lat. fugitivus, fr. fugitif].