FUNDÁ, fundez, vb. I. Tranz. A pune bază; a întemeia, a înfiinţa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmaţii, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [Var.: fondá vb. I.] – Din fr. fonder, lat. fundare.

FÚNDĂ, funde, s.f. Nod în forma aripilor unui fluture, făcut dintr-o fâşie de mătase, de pânză etc. şi servind ca podoabă; p. ext. panglică. – Din ngr. fúnda.

A funda ≠ a lichida

FUNDÁ vb. v. înfiinţa.

fundá vb., ind. prez. 1 sg. fundéz, 3 sg. şi pl. fundeáză

fúndă s. f., g.-d. art. fúndei; pl. fúnde

FÚND//Ă ~e f. Podoabă constând dintr-o panglică legată în formă de fluture. /<ngr. funta

A SE FUNDÁ mă ~éz intranz. A pune fundament; a se întemeia; a se sprijini; a conta; a se bizui; a se baza. /<fr. fonder, lat. fundare

A FUND//Á ~éz tranz. 1) (întreprinderi, grupuri, publucaţii, teorii etc.) A face să ia fiinţă; a întemeia; a înfiinţa. ~ o teorie. 2) A face să aibă drept fundament; a baza. /<fr. fonder, lat. fundare

FUNDÁ vb. I. tr. A pune bazele; a întemeia, a înfiinţa, a institui. [Var. fonda vb. I. / < lat. fundare, cf. fr. fonder].