FUNDÁŢIE, fundaţii, s.f. 1. Element sau ansamblu de elemente de construcţie care serveşte ca suport sau ca bază de susţinere a unei construcţii, a unui utilaj, a unei maşini etc.; fundament, bază, temelie. ♦ (La pl.) Ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea şi cu executarea fundaţiilor. 2. Strat de teren natural pe care se sprijină o construcţie cu o bază foarte mare. 3. Instituţie cu caracter obştesc căreia, pentru realizarea scopurilor sale, i se afectează un fond special; aşezământ. ♦ Fond constituit pentru întreţinerea unei activităţi de interes public. [Var.: fundaţiúne s.f.] – Din fr. fondation, lat. fundatio, -onis.

FUNDÁŢIE s. 1. bază, fundament, temelie, (rar) substrucţie, (prin Munt.) arca, (înv.) rădăcină, temei. (~ unei construcţii.) 2. aşezământ, (ieşit din uz) stabiliment, (înv.) aşezare, tocmeată. (O ~ culturală.)

fundáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. fundáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. fundáţiei; pl. fundáţii, art. fundáţiile (sil. -ţi-i-)

FUNDÁŢI//E ~i f. 1) rar v. FUNDAMENT. 2) Totalitate a fondurilor donate de cineva pentru crearea sau asigurarea functionării unor instituţii. 3) Instituţie creată pe baza acestor fonduri. [Art. fundaţia; G.-D. fundaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. fondation, lat. fundatio, ~onis

FUNDÁŢIE s.f. 1. Temelie, bază, fundament (la o construcţie). 2. Fond, bunuri, donate pentru o operă de interes obştesc; instituţie, aşezământ creat din aceste fonduri. [Gen. -iei, var. fondaţie, fundaţiune s.f. / cf. lat. fundatio, fr. fondation].