FUNDAMENTÁ, fundamentez, vb. I. Tranz. A pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program etc.; a stabili, a consolida; a demonstra cu argumente ştiinţifice. – Din fundament. Cf. germ. f u n d a m e n t i e r e n.

FUNDAMENTÁ vb. 1. v. baza. 2. a stabili. (A ~ coordonatele unei noi teorii.)

fundamentá vb., ind. prez. 1 sg. fundamentéz, 3 sg. şi pl. fundamenteáză

A FUNDAMENT//Á ~éz tranz. (teorii, concepţii etc.) A sprijini pe un solid fundament ştiinţific. /Din fundament

FUNDAMENTÁ vb. I. tr. A pune baze temeinice, a consolida. ♦ A demonstra cu elemente ştiinţifice (o idee, o teorie etc.). [Var. fondamenta vb. I. / < fundament].