GÂRBOVÍ, gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ♢ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov.

GÂRBOVÍ vb. a se cocârja, a se cocoşa, a se gheboşa, a se încovoia, a se îndoi. (S-a ~ de tot din cauza bătrâneţii.)

gârboví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gârbovésc, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gârboveáscă

A SE GÂRBOV//Í mă ~ésc intranz. A-şi încovoia spatele (de bătrâneţe, de greutăţi etc.); a deveni gârbov; a se gheboşa; a se cocoşa; a se cocârja. /Din gârbov

A GÂRBOV//Í ~ésc tranz. A face să se gârbovească; a gheboşa; a cocoşa; a cocârja. /Din gârbov