GĂSÍ, găsesc, vb. IV. 1. Tranz. A da de (sau peste) ceva sau cineva (din întâmplare sau căutând anume); a descoperi, a afla. ♢ Expr. (Fam.) A-şi găsi beleaua = a se afla într-o situaţie neplăcută, a avea necazuri. (Intranz.) Ţi-ai găsit! = aş! de unde! nici gând! A-şi găsi (sau, refl., a se găsi) să... = a-i veni (pe neaşteptate şi într-un moment nepotrivit) să..., a se apuca să... (Reg.) A (-i) găsi (cuiva) dreptate = a (-i) face (cuiva) dreptate. ♢ (Loc. vb.) A-şi găsi mormântul (sau moartea) = a muri. ♦ Tranz. şi refl. A întâlni pe cineva sau a se întâlni cu cineva. ♢ Expr. (Tranz.) A-şi găsi omul (sau naşul, popa) = a da de cineva pe care nu-l poţi înşela sau birui, care te obligă să te comporţi cum se cuvine. Să te găsesc sănătos! formulă de salut la despărţire. ♦ A descoperi o nouă metodă, un nou preparat, un nou aparat etc. (în urma unor cercetări şi studii prealabile). 2. Tranz. (Despre suferinţe fizice sau despre moarte) A cuprinde, a surprinde (pe neaşteptate) pe cineva. ♢ Expr. Ce te-a găsit (de...)? = (exprimă reproşul) ce ai? ce ţi s-a întâmplat (de...)? ce te-a apucat? 3. Refl. A se afla undeva, a fi; a se afla într-o anumită situaţie, împrejurare etc.; a se prezenta într-un anumit fel. 4. Tranz. A fi de părere că...; a socoti, a crede că... – Cf. sl. g a s i t i „a stinge“.

A găsi ≠ a pierde

A se găsi ≠ a lipsi

GĂSÍ vb. v. întâlni, vedea.

GĂSÍ vb. 1. a afla, a descoperi, (livr.) a depista, (astăzi rar) a pricepe, (înv. şi pop.) a oblici, (pop. şi fam.) a dibăci, a dibui, (înv.) a ispiti, a izvodi. (A ~ infractorul.) 2. a surprinde. (Moartea l-a ~ în somn.) 3. v. prinde. 4. v. afla. 5. a se afla, a exista, a fi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo mărfuri în mare cantitate.) 6. a se afla, a fi, a sta. (Plicul se ~ pe masă nedesfăcut) 7. a se afla, a fi, a figura, a se număra. (Se ~ printre invitaţi.) 8. v. pomeni. 9. v. situa. 10. v. şti. 11. v. avea. 12. v. considera. 13. v. surprinde.

găsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găsésc, imperf. 3 sg. găseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. găseáscă

A SE GĂS//Í mă ~ésc intranz. 1) fam. (despre persoane) A trece prin acelaşi loc, venind în întâmpinare şi continuându-şi drumul în direcţii opuse; a se încrucişa; a se întâlni. 2) A se afla în realitate; a exista; a fi. ~ la serviciu. /<sl. gasiti

A GĂS//Í ~ésc tranz. 1) (fiinţe, lucruri etc.) A scoate la iveală căutând sau din întâmplare; a descoperi; a afla. ~ strada. A-i ~ acasă. ♢ A-şi ~ naşul (sau popa) a da peste omul care poate să-l pună la punct. A nu-şi ~ locul a fi foarte îngrijorat. A-şi ~ să... a-i veni pe neaşteptate să...; a-l apuca să... 2) A obţine în urma unui efort; a dobândi. ~ un apartament bun. 3) (despre suferinţe fizice sau despre moarte) A cuprinde brusc; a lua pe neaşteptate; a surprinde. 4) A socoti de cuviinţă; a crede. El ~eşte că lucrarea poate fi publicată. 5) A descoperi prin muncă creatoare; a inventa; a născoci. ~ rezolvarea problemei. ~ un pretext. 6) A putea să aibă la dispoziţie. ~ timp. ~ o ocazie. 7) (fiinţe, obiecte) A vedea într-o anumită stare sau situaţie. Am găsit uşa încuiată. L-am găsit dormind. /<sl. gasiti