GĂZDUÍ, găzduiesc, vb. IV. 1. Tranz. A primi pe cineva în casa sa o anumită vreme, dându-i adăpost (şi mâncare). 2. Intranz. A rămâne (să locuiască şi să mănânce) câtva timp în casa cuiva. – Gazdă + suf. -ui.

GĂZDUÍ vb. a adăposti, a primi, (pop.) a pripăşi, a sălăşlui, (reg.) a sălăşi, (Bucov.) a încortela, (prin Ban. şi Transilv.) a sălui, (înv.) a conăci, a făgădui, a sălăşui. (L-a ~ cu căldură.)

găzduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găzduiésc, imperf. 3 sg. găzduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. găzduiáscă

A GĂZDU//Í ~iésc 1. intranz. rar A fi în gazdă; a trăi la gazdă. 2. tranz. (persoane) A ţine în gazdă. /gazdă + suf. ~ui