GÂTLÁN, gâtlane, s.n., GÂTLÁN, -Ă, gâtlani, -e, adj. 1. S.n. (înv. şi reg.) Gât (1). 2. Adj. (în sintagma) Prună gâtlană (şi substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul din capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât“ < sl.) + suf. -an.

GÂTLÁN s. v. bâtlan, gât, grumaz, stârc cenuşiu.

gâtlán s. n. (sil. -tlan), pl. gâtláne

GÂTLÁN ~e n. înv. reg. (la om şi la animale) Parte a corpului care uneşte capul cu trunchiul; gât. /<sl. glutu + suf. ~an