GEL, geluri, s.n. (Chim.) Substanţă coloidală cu consistenţă vâscoasă şi însuşiri specifice deopotrivă lichidelor şi solidelor. – Din fr. gel.

GEL s. (CHIM.) 1. (pop.) piftie. 2. gel de silice = silicagel.

gel s. n., pl. géluri

GEL ~uri n. chim. Substanţă cu consistenţă vâscoasă, având proprietăţi caracteristice lichidelor şi solidelor. /<fr. gel

GEL s.n. Substanţă coloidală cu o structură asemănătoare cu piftia. [< fr. gel, cf. it. gelo, lat. gelum].