GERMÁN, -Ă, germani, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. (La pl.) Denumire generală dată unor popoare indo-europene care au locuit, în antichitate, în centrul, vestul şi nordul Europei; (şi la sg.) persoană aparţinând unuia dintre aceste popoare. 2. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparţine Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania sau la germani; nemţesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba germană. – Din lat. Germanus.

GERMÁN s., adj. 1. s. neamţ. 2. adj. germanic, nemţesc, (înv.) tudesc. (Populaţie ~.)

germán s. m., adj. m., pl. germáni; f. sg. germánă, g.-d. art. germánei, pl. germáne

GERMÁN² ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) Persoană care făcea parte din unul dintre popoarele indo-europene (goţii, vandalii, saxonii etc.) ce au locuit în antichitate în centrul, vestul şi nordul Europei. 2) Persoană care face parte din populaţia de bază a Germaniei (şi a Austriei) sau este originară din Germania (sau din Austria); neamţ. /<lat. Germanus

GERMÁN¹ ~ă (~i, ~e) Care aparţine Germaniei sau populaţiei ei; din Germania; nemţesc. /<lat. Germanus