GHIBÓRŢ, ghiborţi, s.m. Peşte de apă dulce, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt şi cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi (Acerina cernua). [Var.: ghigórţ s.m.] – Et. nec.

GHIBÓRŢ s. (IHT.; Acerina cernua) (reg.) ghelci, ghelmes, moş, răspăr.

ghibórţ s. m., pl. ghibórţi

GHIBÓRŢ ~i m. Peşte dulcicol de talie mică, de culoare verde-măslinie, cu cap scurt şi cu înotătoarele dorsale ghimpoase. /Orig. nec.