GHIN, ghinuri, s.n. 1. Daltă cu tăiş semicircular, folosită de dogari şi rotari. 2. Cuţit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se ciopleşte lemnul (în timpul sculptării lui). 3. Cazma îndoită pe amândouă laturile. – Et. nec.

GHIN s. (TEHN.) 1. (reg.) scoabă. (~ al rotarului, dulgherului.) 2. semen. (~ pentru tăierea copcilor în gheaţă.)

ghin s. n., pl. ghínuri

GHIN ~uri n. 1) Daltă cu lama semicirculară, folosită în rotărie. 2) Cuţit cu lama curbată cu care se scobeşte lemnul. 3) Hârleţ cu părţile laterale îndoite. /Orig. nec.