GIGÁNT, giganţi, s.m. (Adesea adjectival) Fiinţă (reală sau din basme şi credinţe) de proporţii uriaşe; uriaş. ♦ Construcţie, întreprindere etc. uriaşă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calităţi excepţionale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. g i g a n t.

Gigant ≠ pitic, pigmeu, liliputan

GIGÁNT s. v. uriaş.

gigánt s. m., pl. gigánţi

GIGÁN//T ~ţi m. şi adjectival 1) Persoană care are o talie anormală, ce o depăşeşte cu mult pe cea medie; om de proporţii vădit exagerate. 2) fig. Persoană care se impune prin aptitudini spirituale superioare; geniu. /<lat. gigas, ~antis

GIGANT- v. giganto-.

GIGÁNT s.m. (Mit.) Nume dat unor fiinţe fabuloase de statură uriaşă, care s-au răsculat împotriva lui Zeus. ♦ Uriaş. ♦ Construcţie, clădire de mari dimensiuni. ♦ (Fig.) Om de geniu; om vestit prin calităţile sale excepţionale. [< lat., gr. gigas, cf. it. gigante, germ. Gigant].

gigant,urias,enorm,imens