GIÚLGIU, giulgiuri, s.n. Pânză subţire şi fină care se aşterne peste ceva, care acoperă ceva. ♦ Pânză cu care se acoperă mortul; linţoliu. [Var.: giúlgi s.n.] – Din magh. gyolcs.

GIÚLGIU s. linţoliu, (înv. şi pop.) pânză, (înv. şi reg.) sovon, (reg.) păioară, (prin Olt. şi Munt.) pânzuială, (prin Ban. şi Transilv.) sălie, (înv.) cearşaf, grobnic. (~ cu care se înveleşte mortul.)

giúlgiu s. n. (sil. giul-) [-giu pron. -giu], art. giúlgiul; pl. giúlgiuri

GIÚLGIU ~ri n. 1) Bucată de pânză foarte subţire şi fină; linţoliu. 2) Bucată de pânză subţire cu care se acoperă mortul; linţoliu. 3) fig. Material întins uniform pe o suprafaţă; strat; pătură. ~ de zăpadă. /<ung. gyolcs