GLASÁ, glasez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o prăjitură, o bomboană, un fruct sau o mâncare cu o glazură (1); a glazura. 2. A da lustru¹ sau apret unui obiect (de piele). – Din fr. glacer.

glasá vb., ind. prez. 1 sg. glaséz, 3 sg. şi pl. glaseáză

A GLAS//Á ~éz tranz. 1) (torturi, prăjituri, bomboane etc.) A acoperi cu glazură. 2) (obiecte, mai ales din piele) A trata cu apret, făcând să lucească. /<fr. glacer

GLASÁ vb. I. În gastronomie, a acoperi un preparat culinar cu un strat lucios şi neted, în special a acoperi un tort, o prăjitură, fursecuri sau fructe cu o glazură de zahăr, dar şi alte preparate pot fi glasate fie la cald, precum carnea sau legumele cu propriul jus sau cu sos, fie la rece cu aspic.

GLASÁ vb. I. tr. 1. A acoperi cu glazură o prăjitură, un fruct etc. 2. A apreta (un obiect de piele). [< fr. glacer].