GLORIFICÁRE, glorificări, s.f. (Livr.) Acţiunea de a glorifica şi rezultatul ei; preamărire, slăvire. – V. glorifica.

Glorificare ≠ defăimare, denigrare, ponegire, ponosire

GLORIFICÁRE s. 1. elogiere, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ a unui erou.) 2. v. prea-mărire.

glorificáre s. f., g.-d. art. glorificării; pl. glorificări

GLORIFICÁRE s.f. Acţiunea de a glorifica şi rezultatul ei; preamărire. V. beatificare. [< glorifica].