GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. şi tranz. A acţiona sau a face pe cineva să acţioneze (mai) repede; a-şi iuţi sau a face să-şi iuţească mişcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârşească mai repede; a urgenta, a zori, a iuţi, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acţiona, a face ceva prea în grabă şi fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se).

A (se) grăbi ≠ a încetini

A grăbi ≠ a încetini, a tempera

A se grăbi ≠ a se mocăi, a zăbovi

GRĂBÍ vb. 1. a (se) iuţi, a (se) zori, (livr.) a (se) alerta, (înv. şi pop.) a (se) pripi, a (se) sili, (înv. şi reg.) a (se) păzi, a spori, a (se) steji, (reg.) a (se) purta, (înv.) a (se) curânda, a (se) sârgui, a (se) sprinteni. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. v. precipita. 3. v. zori. 4. a se zori, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. v. accelera. 6. a devansa. (A ~ muncile agricole.) 7. a se pripi. (Te rog să nu te ~ în luarea deciziei.)

grăbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grăbésc, imperf. 3 sg. grăbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. grăbeáscă

A SE GRĂB//Í mă ~ésc intranz. 1) A acţiona în grabă, prea repede; a se pripi. 2) A-şi iuţi mersul; a merge în grabă. /<bulg. grabja

A GRĂB//Í ~ésc tranz. 1) (acţiuni, procese etc.) A face să se desfăşoare într-un ritm mai rapid; a pripi; a accelera; a urgenta; a precipita; a zori. 2) A face să se grăbească. /<bulg. grabja