GRIMÁSĂ, grimase, s.f. Strâmbătură voită sau spontană a feţei (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ Fig. Aparenţă înşelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace.

GRIMÁSĂ s. schimonoseală, schimonosire, schimonositură, strâmbătură, (livr.) rictus, (rar) schimă, strâmbet, (pop. şi fam.) scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură. (O ~ de durere.)

grimásă s. f., g.-d. art. grimásei; pl. grimáse

GRIMÁS//Ă ~e f. Contorsiune involuntară sau voită a muşchilor feţei; schimonosire a feţei; schimonositură; strâmbătură. ~ de durere. ~ de dezacord. /<fr. grimace

GRIMASĂ s. f. StrâmbĂ�turĂ�, schimonosealĂ� a feţei. -Din fr. Grimace

GRIMÁSĂ s.f. Strâmbătură, schimonoseală a feţei. [< fr. grimace].