GROÁPĂ, gropi, s.f. Gaură, cavitate (mai adâncă) în pământ. ♢ Expr. A da în gropi (de prost ce e), se spune despre un om foarte prost. ♦ Mormânt; p. ext. moarte. ♢ Expr. A săpa (cuiva) groapa = a unelti (împotriva cuiva). A fi cu un picior în groapă = a fi aproape de moarte. – Cf. alb. g r o p ë.

GROÁPĂ s. 1. (Mold. şi Bucov.) bortă, (înv.) foasă. (O ~ adâncă în pământ.) 2. (GEOGR.) groapă abisală = depresiune oceanică, fosă abisală. 3. v. mormânt.

groápă s. f., g.-d. art. grópii; pl. gropi

GROÁP//Ă gropi f. 1) Gaură mare în pământ. ♢ Dă în gropi de prost (ce e) sau prost de dă în gropi foarte prost. 2) Săpătură în pământ pentru înhumarea celor decedaţi. ♢ A fi cu un picior în ~ a fi aproape de moarte. A săpa ~a cuiva a unelti contra cuiva. [G.-D. gropii] /Cuv. autoht.

groapă săpată în pământ pentru păstrarea legumelor, fructelor, murăturilor etc, pivniţă, beci primitiv.