GRUNZ, grunji (grunzuri), s.m. (n.) Bucată dintr-o materie tare şi sfărâmicioasă; bulgăre. ♦ Spec. Bulgăre de noroi îngheţat. – Cf. alb. g r u n d ë.

GRUNZ s. v. bulgăre.

grunz s. m./s. n., pl. grunji/grúnzuri

GRUN//Z ~ji m. Bucăţică dintr-un corp sfărâmicios. ~ji de sare. [Pl. şi grunzuri] /Cuv. autoht.

grunz, grunji, s.m. (grúnzuri, s.n.) 1. (pop.) bucată dintr-o materie tare şi sfărâmicioasă; sfărâmătură, bulgăre. 2. asperitate pe o faţă netedă. 3. încreţitură la marginea opincii. 4. drob de sare. 5. bulgăre de glod îngheţat.