HĂRNICÍE s.f. Zel în muncă, spor la lucru; sârguinţă, vrednicie; destoinicie. – Harnic + suf. -ie.

Hărnicie ≠ lenevie, trândăvie

HĂRNICÍE s. v. capacitate, competenţă, destoinicie, pregătire, pricepere, seri-ozitate, valoare, vrednicie.

HĂRNICÍE s. râvnă, silinţă, sârguinţă, strădanie, străduinţă, vrednicie, zel, (pop.) sârg, (înv.) activitate, diligenţă. (E de admirat ~ lui.)

hărnicíe s. f., art. hărnicía, g.-d. hărnicíi, art. hărnicíei

HĂRNICÍE f. Efort fizic sau intelectual susţinut în realizarea unui lucru; manifestare de om harnic. [G.-D. hărniciei] /harnic + suf. ~ie