HÁITĂ, haite, s.f. 1. Grup de câini, de lupi etc. care umblă împreună (după pradă). ♦ Fig. Bandă (de răufăcători). 2. (Înv.) Vânătoare (cu gonaci şi câini); goană. 3. (Reg.) Căţea (rea); p. ext. câine (rău). ♦ Epitet dat unei femei rele sau desfrânate. – Din magh. hajtó.

HÁITĂ s. v. căţea, cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

HÁITĂ s. 1. (reg.) potaie, toană. (O ~ de lupi.) 2. v. goană. (~ este o metodă de vânătoare.)

háită s. f., pl. háite

HÁIT//Ă ~e f. 1) Mulţime de indivizi din aceeaşi specie care umblă împreună (după pradă). ~ de câini. ~ de lupi. 2) fig. fam. Grup neorganizat de persoane care încalcă legile şi normele de conduită, aruncându-se asupra cuiva (ca o mulţime de câini sau de lupi). /<ung. hajto