HEMORAGÍE, hemoragii, s.f. 1. Scurgere abundentă de sânge, internă sau externă, în urma ruperii sau tăierii peretelui unui vas sangvin; hemoree. ♢ Hemoragie intestinală = enterohemoragie. Hemoragie nazală = epistaxis. 2. Fig. Curgere, pierdere de capital. – Din fr. hémorragie.

HEMORAGÍE s. (MED.) 1. (înv.) sângerătură. 2. he-moragie nazală v. epistaxis.

hemoragíe s. f., art. hemoragía, g.-d. art. hemoragíei; pl. hemoragíi, art. hemoragíile

HEMORAGÍ//E ~i f. Scurgere de sânge în cazul unor leziuni ale vaselor sangvine. ~ cerebrală. [G.-D. hemoragiei] /<fr. hémorragie

HEMORAGÍE s.f. Scurgere (abundentă) de sânge cauzată de ruperea unui vas sanguin. [Gen. -iei. / < fr. hémorragie, cf. gr. haima – sânge, rhage – ruptură].