HIL, hiluri, s.n. 1. (Anat.) Porţiune la suprafaţa unui organ pe unde pătrund vasele sangvine şi nervii. 2. (Bot.) Cicatrice aflată pe învelişul seminţei, la locul unde aceasta s-a desprins de picioruşul ovulului. – Din fr. hile, lat. hilum.

hil s. n., pl. híluri

HIL s.n. (Biol.) Punct în care se leagă un vas de sânge cu un organ format din ţesut spongios. ♦ (Bot.) Locul de inserare al funiculului la seminţe. [< fr. hile, cf. lat. hilum].