HIPERTENSIÚNE, hipertensiuni, s.f. Creştere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în sistemul arterial sau în cel venos, datorită unor stări nervoase, boli renale, cardiovasculare, endocrine etc.; hipertonie (3). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypertension.

Hipertensiune ≠ hipotensiune, hipotonie

HIPERTENSIÚNE s. (MED.) hipertonie, tensiune.

hipertensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. hipertensiúnii

HIPERTENSIÚNE f. Tensiune arterială superioară celei normale; hipertonie. [G.-D. hipertensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. hypertension

HIPERTENSIÚNE s.f. Tensiune arterială mărită, cauzată de o boală; creştere a tensiunii arteriale. [Cf. fr. hypertension].