HIROTONISÍ, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creştine; a hirotoni. [Var.: hirotonosí vb. IV.] – Din sl. herotonisati.

HIROTONISÍ vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a(se) preoţi, (pop.) a (se) sfinţi. (A ~ un cleric.)

hirotonisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hirotoniseáscă

A HIROTONIS//Í ~ésc tranz. A face să se hirotonisească. /<sl. herotonisati

A SE HIROTONIS//Í mă ~ésc intranz. A trece în tagma clerului; a deveni cleric. /<sl. herotonisati