HODOROGÍT, -Ă, hodorogiţi, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care funcţionează prost; uzat, stricat, hârbuit. 2. Fig. (Despre persoane) Şubrezit, ramolit de boală sau de bătrâneţe. ♦ (Despre voce) Răguşit. [Var.: odorogít, -ă adj.] – V. hodorogi.

HODOROGÍT adj. v. degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, învechit, ramolit, răguşit, senil, stricat, uzat.