HÓHOT, hohote, s.n. Izbucnire zgomotoasă de râs sau de plâns. ♢ Expr. A plânge (sau a râde) cu hohot (sau în hohote) = a plânge (sau a râde) foarte tare, zgomotos. ♦ Fig. Zgomot puternic (cu ecou). – Cf. rus. h o h o t.

HÓHOT s. 1. hohotire, hohotit. (Un ~ de plâns.) 2. sughiţ. (Plâns cu ~e.)

hóhot s. n., pl. hóhote

HÓHOT ~e n. 1) Sunet puternic, prelung şi răsunător, produs de cineva când izbucneşte în râs sau în plâns. ♢ A râde (sau plânge) cu ~e a râde (sau a plânge) foarte tare. 2) Râs sau plâns însoţit de astfel de sunete. /v. a hohoti