HRĂNÍ, hrănesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (Adesea fig.) A da cuiva să mănânce sau a mânca; a (se) nutri, a (se) alimenta. ♢ Expr. (Refl.) A se hrăni cu vânt = a nu avea ce mânca; a mânca foarte puţin, a ciuguli. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre vinuri) A deveni tare datorită vechimii. [Var.: (pop.) hărăní vb. IV] – Din sl. hraniti.

HRĂNÍ vb. 1. v. mânca. 2. v. întreţine.

HRĂNÍ vb. v. întreţine, menţine, sătura.

hrăní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hrăneáscă

A HRĂN//Í ~ésc tranz. 1) (persoane, animale, plante) A întreţine cu hrană; a alimenta. 2) (persoane) A asigura cu cele trebuincioase existenţei; a întreţine. /<sl. hraniti