IEŞÍRE, ieşiri, s.f. I.1. Acţiunea de a ieşi şi rezultatul ei. ♢ Registru de intrare şi ieşire = registru în care se înscriu hârtiile oficiale sosite sau expediate (într-o întreprindere sau instituţie). ♢ Expr. Ieşire la lumină = apariţie, publicare a unei scrieri. ♦ Anulare, ştergere dintr-o evidenţă (spre a trece în alta). ♢ Fig. Soluţie aplicată pentru a scăpa dintr-o situaţie grea. 2. Atac, năvală (din interiorul unei fortificaţii etc. spre inamic). ♦ Fig. Manifestare necontrolată, violentă (prin vorbe) faţă de cineva sau ceva; critică violentă (şi nedreaptă). II. (Concr.) 1. Loc (amenajat) prin care se iese dintr-o încăpere, dintr-o curte etc. 2. Parte a unei reţele electrice, a unui element de automatizare a unui sistem de transmisiune etc. pe unde sunt transferate, spre exterior, puterea sau semnalul, pe unde se leagă cu un circuit exterior etc. 3. (Electron.) Punct al unui sistem sau aparat prin care un semnal este transferat spre exterior; output (1). 4. (Inform.) Transferul informaţiei din memoria calculatorului spre exterior; output (2). – V. ieşi.

Ieşire ≠ intrare

IEŞÍRE s. 1. eliberare, liberare, scăpare. (După ~ lui din închisoare.) 2. v. defecare. 3. decolorare, spălăcire. (~ unui material textil.)

ieşíre s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ieşírii; pl. ieşíri

IEŞÍR//E ~i f. 1) Loc special pe unde se iese (dintr-o clădire, localitate etc.). 2) Data înregistrării hârtiilor oficiale expediate de undeva (dintr-o instituţie, întreprindere etc.). 3) Rezolvare a unei dificultăţi; soluţie pentru a scăpa dintr-o încurcătură. 4) fam. Activitate distractivă. ~ în natură. 5) Atac verbal (faţă de cineva); manifestare verbală violentă. 6) Bornă terminală a unei reţele electrice sau a unui sistem de transmisie. [G.-D. ieşirii] /v. a ieşi