|
|
ieşitură. 4 rezultate gasite
IEŞITÚRĂ, ieşituri, s.f. Partea ieşită în afară (la o construcţie, la o piesă etc.); proeminenţă, ieşind. – Ieşi + suf. -tură.
IEŞITÚRĂ s. ieşind, proeminenţă, protuberanţă, ridicătură, (reg.) bolfă, (înv.) scosătură, scoţătură. (O ~ a unei piese.)
ieşitúră s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ieşitúrii; pl. ieşitúri
IEŞITÚR//Ă ~i f. Loc ieşit mai în afară (în raport cu suprafaţa înconjurătoare). /a ieşi + suf. ~itură
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
