IGNORÁNŢĂ s.f. 1. Lipsă de cunoştinţe (elementare), de învăţătură; incultură. 2. (Înv.) Faptul de a ignora, de a nu şti ceva. – Din fr. ignorance.

Ignoranţă ≠ erudiţie

IGNORÁNŢĂ s. v. incultură.

ignoránţă s. f. (sil. mf. i-), g.-d. art. ignoránţei

IGNORÁNŢĂ f. 1) Stare de ignorant; lipsă de cunoştinţe sau de practică într-un anumit domeniu; incompetenţă; neştiinţă. 2) Lipsă de instruire şi de cultură generală; incultură. [G.-D. ignoranţei] /<fr. ignorance, lat. ignorantia

IGNORÁNŢĂ s.f. Lipsă de cunoştinţe, de învăţătură; incultură. [Cf. it. ignoranza, fr. ignorance].