ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgeşte, înşelător, amăgitor, himeric; (rar) iluzoric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius.

ILUZÓRIU adj. v. amăgitor, înşelător.

ILUZÓRIU adj. 1. amăgitor, iluzoric, înşelător, neîntemeiat, van, (rar) părelnic. (Speranţe ~.) 2. v. nerealizabil.

iluzóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. iluzórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. iluzórii

ILUZÓRI//U ~e (~i) Care are caracter de iluzie; lipsit de posibilitatea de a fi realizat; înşelător. Planuri ~i. [Sil. -riu] /<lat. illusorius, fr. illusoire

ILUZÓRIU, -IE adj. Nerealizabil; nereal; amăgitor, înşelător. [Pron. -riu. / cf. lat. illusorius, fr. illusoire, it. ilusorio].