ÎMBLĂCÍU, îmblăcie, s.n. Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia este legat un băţ gros mobil şi mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume spre a li se scoate boabele. [Acc. şi: îmblắciu] – Cf. î m b l ă t i.

ÎMBLĂCÍU s. (AGRIC.) (rar) bătătoare. (~ pentru cereale.)

îmblăcíu s. n., art. îmblăcíul; pl. îmblăcíe

ÎMBLĂCÍ//U ~e n. Unealtă agricolă formată dintr-un băţ, articulat prin curele cu o coadă lungă, cu care se prelucrează cerealele sau păstăioasele pentru a separa boabele. [Sil. îm-blă-ciu] /cf. a îmblăti