IMITÁŢIE, imitaţii, s.f. Acţiunea de a imita şi rezultatul ei; imitare. ♦ (Concr.) Obiect copiat după un model; copie. ♦ Reluare, repetare a unei teme sau a unui motiv muzical pe diferite trepte de înălţime. [Var.: (rar) imitaţiúne s.f.] – Din fr. imitation, lat. imitatio, -onis.

IMITÁŢIE, imitaţii, s.f. Acţiunea de a imita şi rezultatul ei; imitare. ♦ (Concr.) Obiect copiat după un model; copie. ♦ Reluare, repetare a unei teme sau a unui motiv muzical pe diferite trepte de înălţime. [Var.: (rar) imitaţiúne, -i s.f.] – Din fr. imitation, lat. imitatio, -onis.

IMITÁŢIE s. 1. v. imitare. 2. (concr.) copie, (depr.) pastişă. (Opera lui e o simplă ~ a stilului unui maestru.) 3. (MUZ.) canon.

imitáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. imitáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. imitáţiei; pl. imitáţii, art. imitáţiile (sil. -ţi-i-)

IMITÁŢI//E ~i f. 1) v. A IMITA. 2) Operă lipsită de originalitate, în care se imită tematica şi maniera unui autor cu renume. Nuvelă de ~. Tablou de ~. 3) Produs care imită originalul, fiind inferior acestuia. ~ de piele naturală. 4) Reluare de către alt interpret a unui motiv muzical, cântat anterior. [G.-D. imitaţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. imitatio, ~onis, fr. imitation

IMITÁŢIE s.f. Faptul de a imita; imitare. ♦ Obiect făcut prin imitare. ♦ Preluarea unei teme cântate de o voce sau de un instrument de către alte voci sau instrumente. [Gen. -iei, var. imitaţiune s.f. / cf. fr. imitation, it. imitazione, lat. imitatio].