IMPORTÁNŢĂ s.f. Faptul de a fi important, caracterul unui lucru important; însemnătate; semnificaţie. ♢ Loc. adv. Cu importanţă = cu convingerea (nejustificată) că spune sau face ceva important; cu înfumurare. ♢ Expr. A-şi da importanţă = a se îngâmfa, a se crede om de seamă, superior. Plin de importanţă = înfumurat, îngâmfat, încrezut. – Din fr. importance.

IMPORTÁNŢĂ s. 1. însemnătate, pondere, valoare. (Are o ~ redusă în ansamblu.) 2. însemnătate, valoare. (~ unei descoperiri.) 3. însemnătate, seriozitate, valoare. (~ contribuţiei sale.) 4. însemnătate, valoare, (fig.) preţ. (~ cuvântului scris.) 5. însemnătate, semnificaţie, sens, valoare, (fig.) preţ. (~ actului Unirii.) 6. însemnătate, solemnitate. (~ momentului.) 7. adâncime, însemnătate, profunzime, seriozitate. (~ prefacerilor survenite.)

importánţă s. f., g.-d. art. importánţei

IMPORTÁNŢĂ f. 1) Caracter important; însemnătate. 2): A-şi da ~ a-şi da aere; a se crede om superior; a se îngâmfa. [G.-D. importanţei] /<fr. importance, it. importanza

IMPORTÁNŢĂ s.f. Ceea ce face ca un lucru să prezinte mare interes, valoare, însemnătate. ♢ A-şi da importanţă = a se îngâmfa. [Cf. fr. importance, it. importanza].