ÎMPOTRÍVA prep. (Construit cu gen.) Contra, în contra, în ciuda. ♦ (Rar) Către, spre. ♦ (Înv.) În faţa. – Din împotrivă.

ÎMPOTRÍVĂ adv. În contra, contrar. ♢ Expr. A fi (sau a sta, a se pune etc.) împotrivă = a se împotrivi, a rezista. A zice (sau a răspunde, a vorbi etc.) împotrivă = a contrazice. ♦ (Rar) În faţă. [Var.: (reg.) împrotívă adv.] – În + potrivă.

Împotrivă ≠ pentru

ÎMPOTRÍVĂ adv. contra, (înv. şi reg.) potrivă. (Votează ~.)

ÎMPOTRÍVA prep. 1. asupra, contra, (înv.) către, despre, spre. (Porneşte ~ duşmanului.) 2. contra, pentru. (Medicament ~ hepatitei.) 3. v. contrar.

împotríva prep. (sil. -tri-)

împotrívă adv. (sil. -tri-)

ÎMPOTRÍVĂ adv. 1) De părere opusă; contra; în contra; contrar. A vota ~. ♢ A fi (sau a sta, a se pune) ~ a se opune; a fi contra; a se împotrivi. A vorbi (sau a zice, a răspunde) ~ a contrazice. 2) rar Înaintea cuiva sau ceva; în faţă. /în + potrivă

ÎMPOTRÍVA prep. 1) (urmat de un substantiv în genitiv sau de un substitut al acestuia, exprimă un raport spaţial, indicând direcţia opusă) Contra; asupra. Porneşte împotriva duşmanului. Medicament împotriva hepatitei. 2) (exprimă un raport de opoziţie) Contra; în contra. A acţionat împotriva voinţei. Împotriva vântului. Sil. [-po-tri-] /Din împotrivă