IMPRECÁŢIE, imprecaţii, s.f. (Livr.) Blestem; ocară. ♦ Figură de stil care conţine un blestem. – Din fr. imprécation, lat. imprecatio.

IMPRECÁŢIE s. v. înjurătură.

IMPRECÁŢIE s. v. blestem.

imprecáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. imprecáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. imprecáţiei; pl. imprecáţii, art. imprecáţiile (sil. -ţi-i)

IMPRECÁŢI//E ~i f. 1) Invocare a urgiei divine asupra cuiva; blestem. 2) Cuvânt sau expresie prin care cuiva i se doreşte răul; blestem. 3) Figură de stil care conţine astfel de cuvinte sau expresii. [G.-D. imprecaţiei; Sil. im-pre-ca-ţi-e] /<lat. imprecatio, ~onis, fr. imprecation

IMPRECÁŢIE s.f. Blestem; injurie, ocară. ♦ Figură de stil care conţine un blestem. [Gen. -iei. / cf. fr. imprécation, lat. imprecatio].