IMPROVIZÁ, improvizez, vb. I. Tranz. A compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziţie muzicală etc.; a face, a confecţiona, a construi ceva la repezeală, din ce se găseşte (şi provizoriu). – Din fr. improviser.

IMPROVIZÁ vb. (fig.) a însăila. (A ~ ceva la repezeală.)

improvizá vb., ind. prez. 1 sg. improvizéz, 3 sg. şi pl. improvizeáză

A IMPROVIZ//Á ~éz 1. tranz. 1) (poezii, compoziţii muzicale, discursuri etc.) A compune în grabă, fără pregătire prealabilă. 2) pop. (obiecte, lucruri etc.) A face la repezeală din materiale aflate la îndemână; a înjgheba; a închipui; a înfiripa; a sclipui. 2. intranz. A avea capacitatea de a compune ceva (o poezie, o compoziţie muzicală etc.) la momentul cerut. [Sil. im-pro-] /<fr. improviser

IMPROVIZÁ vb. I. tr. A face ceva pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). [< fr. improviser, it. improvisare].