IMPRUDÉNŢĂ, imprudenţe, s.f. Lipsă de prudenţă; nesocotinţă; neprevedere. ♦ Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. – Din fr. imprudence, lat. imprudentia.

Imprudenţă ≠ prudenţă

IMPRUDÉNŢĂ s. nechibzuinţă, necugetare, nepre-vedere, nesăbuinţă, nesăbuire, nesocotinţă. (A comis o ~.)

imprudénţă s. f., g.-d. art. imprudénţei; (fapte) pl. imprudénţe

IMPRUDÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter imprudent; lipsă de prudenţă. 2) Faptă sau vorbă imprudentă. /<fr. imprudence, lat. imprudentia

imprudenţă, nechibzuinţă, nesocotinţă, necugetare, hazardare, neprevedere, necumpănire, necumpătare.

IMPRUDÉNŢĂ s.f. 1. Lipsă de prudenţă; neprevedere, nesocotinţă. 2. Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. [Cf. it. imprudenza, lat. imprudentia].