IMPUNĂTÓR, -OÁRE, impunători, -oare, adj. Care impresionează (prin dimensiuni, calităţi etc.); măreţ, falnic, impozant, grandios. – Impune + suf. -ător.

Impunător ≠ neimpunător

IMPUNĂTÓR adj. 1. grandios. 2. grandios, maiestos, măreţ, (livr.) august. (O ceremonie ~oare.) 3. v. fal-nic.

impunătór adj. m., pl. impunătóri; f. sg. şi pl. impunătoáre

IMPUNĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care impune respect sau admiraţie datorită calităţilor sale (exterioare) deosebite; impozant; impresionant. /a impune + suf. ~ător

IMPUNĂTÓR, -OÁRE adj. Măreţ, falnic, impozant. [< impune + -tor].