IMPÚR, -Ă, impuri, -e, adj. 1. Care nu este pur; murdar. ♦ Fig. Corupt, murdar. 2. (Chim.) Amestecat cu altă substanţă (nevaloroasă). – Din fr. impur, lat. impurus.

Impur ≠ pur

IMPÚR adj. murdar, necurat, (pop.) spurcat. (Apă potabilă devenită ~.)

impúr adj. m. pur

IMPÚR ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este pur; cu impurităţi; murdar. 2) chim. (despre substanţe) Care are în componenţa sa impurităţi. 3) fig. (despre persoane) Care este corupt; lipsit de integritate morală; nemoral; imoral. /<fr. impur, lat. impurus

IMPÚR, -Ă adj. Care nu este pur; compus din substanţe diferite, amestecat. ♦ (Fig.) Murdar, corupt. [Cf. fr. impur, lat. impurus].