INCIZÁ, incizez, vb. I. Tranz. A face o incizie; a ornamenta cu ajutorul inciziilor. – Din fr. inciser.

INCIZÁ vb. a cresta.

incizá vb., ind. prez. 1 sg. incizéz, 3 sg. şi pl. incizeáză

incíză s. f., g.-d. art. incízei; pl. incíze

A INCIZ//Á ~éz tranz. 1) (ţesuturi organice) A tăia cu un instrument chirurgical. 2) (obiecte din lut, din piatră etc.) A scrijeli făcând anumite ornamente. /<fr. inciser

INCÍZĂ s.f. 1. (Gram.) Propoziţie incidentă. 2. (Arte) Motive ornamentale obţinute prin zgârierea în adâncime a materialului. [< fr. incise, cf. lat. incisus – tăiat].

INCIZÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A face o incizie, a tăia. [< fr. inciser].