INCÍZIE, incizii, s.f. 1. (Med.) Tăietură, secţionare făcută într-un ţesut cu bisturiul sau cu un alt instrument chirurgical. 2. Tăietură făcută în scoarţa unui arbore, cu scopul de a opri şi de a dirija o cantitate mai mare de substanţe nutritive către inflorescenţe, provocând astfel o creştere mai mare a fructelor şi grăbirea coacerii lor. 3. Ornamentare a unui obiect din lut, piatră, metal prin zgârierea în suprafaţa lui cu ajutorul unui instrument special; ornament astfel rezultat. – Din fr. incision, lat. inciaio.

INCÍZIE s. crestătură.

incízie s. f. (sil. -zi-e), art. incízia (sil. -zi-a), g.-d. art. incíziei; pl. incízii, art. incíziile (sil. -zi-i-)

INCÍZI//E ~i f. 1) Tăietură în ţesuturile organice, făcută cu un instrument chirurgical tăios. 2) Ornamentare a unor obiecte (din lut, piatră etc.) prin scrijelire. [G.-D. inciziei; Sil. in-ci-zi-e] /<lat. incisio, ~onis, fr. incision

INCÍZIE s.f. Tăietură făcută cu bisturiul în corpul unui om sau al unui animal. ♦ Tăietură făcută în coaja unui arbore sau în interiorul unui material. [Gen. -iei, var. inciziune s.f. / cf. fr. incision, it. incisione, lat. incisio].