INDECÉNŢĂ, indecenţe, s.f. Lipsă de decenţă, de bună-cuviinţă; vorbă, faptă, purtare necuviincioasă; necuviinţă, neruşinare. – Din fr. indécence, lat. indecentia.

Indecenţă ≠ decenţă

INDECÉNŢĂ s. v. obscenitate.

indecénţă s. f., g.-d. art. indecénţei; pl. indecénţe

INDECÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter indecent; lipsă de decenţă; impudicitate; neruşinare. 2) Comportament indecent. /<fr. indécence, lat. indecentia

INDECÉNŢĂ s.f. Lipsă de decenţă; purtare necuviincioasă; necuviinţă, neruşinare. [Cf. fr. indécence, it. indecenza, lat. indecentia].