INDEPENDÉNT, -Ă, independenţi, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independenţă, liber², autonom. ♢ Loc. prep. Independent de... = fără a ţine seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu iniţiativă personală. – Din fr. indépendant.

Independent ≠ dependent

INDEPENDÉNT adj., adv. 1. adj. liber, neatârnat, suveran, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) nedepen-dent, volnic. (Stat ~.) 2. adj. v. autocefal. 3. adj., adv. separat. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.)

independént adj. m., pl. independénţi; f. sg. independéntă, pl. independénte

INDEPENDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care nu este dependent de nimeni sau de nimic; liber de orice dependenţă; nedependent; autonom; neatârnat. 2) Care nu vrea să se supună nimănui; cu iniţiativă personală. /<fr. independant, it. independente

INDEPENDÉNT, -Ă adj. 1. Care nu depinde de nimic sau de nimeni; liber, neatârnat; autonom. 2. Care se bizuie pe propriile sale forţe; cu iniţiative personale. [< fr. indépendant].