INDIFERÉNŢĂ s.f. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes faţă de cineva sau de ceva; nepăsare, impasibilitate, insensibilitate; răceală. – Din fr. indifférence, lat. indifferentia.

INDIFERÉNŢĂ s. 1. apatie, delăsare, indolenţă, inerţie, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostraţie, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijinţă, tembelâc, (gre-cism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~.) 2. v. nepăsare. (De o ~ condamnabilă.) 3. flegmă, impasibilitate, nepăsare, dezinteres. (Ce este această ~ la el?)

indiferénţă s. f., g.-d. art. indiferénţei

INDIFERÉNŢĂ f. 1) Caracter indiferent. 2) Atitudine indiferentă; nepăsare. [G.-D. indiferenţei] /<fr. indifférence, lat. indifferentia

INDIFERÉNŢĂ s.f. Stare, atitudine manifestată prin lipsă de interes faţă de cineva sau ceva. ♦ Insensibilitate, nepăsare, răceală. [< fr. indifférence].