INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care este originară dintr-o anumită ţară, născută într-o anumită ţară, de baştină; băştinaş, autohton, pământean. 2. Adj. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care creşte sau se produce în propria ţară. – Din fr. indigène, lat. indigenus.

Indigen ≠ străin

INDIGÉN adj., s. v. băştinaş.

indigén adj. m., s. m., pl. indigéni; f. sg. indigénă, pl. indigéne

INDIGÉN¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care face parte din populaţia originară a unei ţări sau a unei regiuni; băştinaş; autohton; aborigen. Populaţie ~ă. 2) (despre animale, plante, mărfuri etc.) Care creşte sau se produce în propria ţară. /<fr. indigene, lat. indigenus

INDIGÉN² ~i m. Persoană care face parte din populaţia originară a unei ţări sau a unei regiuni; aborigen; băştinaş. /<fr. indigene, lat. indigenus

INDIGÉN, -Ă adj. (adesea s.) Băştinaş, pământean, autohton. ♦ (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Din propria ţară. [< fr. indigène, cf. lat. indigenus].