INDISPÚS, -Ă, indispuşi, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. ♦ Care nu se simte bine, care este uşor bolnav. ♦ (Fam.; despre femei) Care este în perioada de menstruaţie. – V. indispune. Cf. fr. i n d i s p o s é.

Indispus ≠ bucuros, vesel, voios

INDISPÚS adj. 1. v. supărat. 2. v. mahmur. 3. (MED.) (înv.) zaif. (E uşor ~ de la o gripă.)

indispús adj. m., pl. indispúşi; f. sg. indispúsă, pl. indispúse

INDISPÚ//S ~să (~şi, ~se) 1) Care este prost dispus; fără dispoziţie. 2) Care este afectat de o indispoziţie; uşor bolnav. /v. a (se) indispune

INDISPÚS, -Ă adj. Prost dispus. ♦ Uşor bolnav. [< indispune, cf. fr. indisposé].